Un adept al pieţii libere, un Anarhist Libertarian, sau altfel spus – un Anarho-Capitalist*
de James Redford†
Rezumat: Învăţăturile şi acţiunile lui Isus Hristos şi ale apostolilor înscrise în Noul Testament sunt analizate în raport cu filosofia lor etică şi politică, fiind integrate cu o analiză de context vizavi de Vechiul Testament (Tanakh, Biblia ebraică). Prin această analiză se demonstrează că Isus este un anarhist libertarian sau un voluntarist consistent. Implicaţiile acesteia asupra lumii sunt profunde; sunt explicate ramificaţiile anarhismului lui Isus la atitudinea Creştinilor faţă de guvern (stat) şi acţiunile sale.
Titlul de mai sus pare foarte puternic, cu siguranţă nu poate fi corect? Isus un anarhist? E o glumă, nu-i aşa?
Dar ai citit corect, şi voi demonstra exact asta. În acest moment s-ar putea să fii neîncrezător, dar te asigur că sunt destul de serios. Dacă eşti un Creştin şi titlul de mai sus îţi pare greu de crezut, atunci tu dintre toţi oamenii ai datoria faţă de tine însuţi să afli ce stă la baza acestei formulări, pentru că în cazul în care cele de mai sus vin ca o noutate pentru tine, atunci încă mai ai multe de aflat despre Isus şi despre cea mai importantă luptă care a afectat omenirea încă de la începuturile istoriei: lupta omenirii continuă între libertate şi sclavie, între producători şi elita parazitară violentă, între pace şi război, între adevăr şi minciună.
Aceasta este lupta centrală care defineşte istoria omenirii şi, din păcate, continuă să o facă. Ca creştini şi ca oameni, în general, ceea ce alegem să credem şi să acceptăm ca adevăr este de asemenea de importanţă vitală, pentru că în cele din urmă, sunt convingerile oamenilor despre lume cele care vor forma şi vor determina rezultatele în lume. În cazul în care masa de oameni va crede în falsităţi politice şi minciuni, atunci omenirea va continua să repete aceleaşi greşeli înspăimântătoare, aşa cum se întâmplă în prezent, şi lupta menţionată mai sus va continua să fie tot mai departe de o rezoluţie dezirabilă. Adevărata schimbare trebuie să vină în primul rând prin schimbarea minţii unuia, şi în cazul în care ceea ce a crezut înainte reprezintă o eroare, atunci acesta nu se poate aştepta în mod coerent ca rezultate bune să decurgă mai departe din acea convingere eronată. Şi orice schimbare începe cu individul. Puteţi ajuta la schimbarea lumii prin simpla schimbare a ideilor/ minţii voastre. Tot ceea ce vă cer este să credeţi în adevăr – să cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liber. [1]
Este scopul acestui document a demonstra afirmaţia de mai sus, şi în cazul în care eşti un creştin, atunci cred că ar trebui să fie sarcina ta să iei sincer în considerare ceea ce este prezentat aici, în cazul în care afimarea de mai sus vine ca o surpriză, atunci, voi arăta că ceea ce aţi crezut că ştiaţi despre Isus nu a fost complet – Isus este mult mai radical decât ceea ce mulţi ar vrea să credeţi, şi pentru un motiv bun: acesta ameninţă status quo-ul. Consecinţele înţelegerii şi acceptării acestui adevăr de către macăr şi o zecime din populaţie ar fi destul de dramatice într-adevăr: guvernele ar cădea asemenea multor piese de domino. Aşa cum a observat francezul Étienne de la Boétie din secolul 16 în opera sa Discourse of Voluntary Servitude [2], toate guvernele se sprijină în cele din urmă pe acordul celor guvernaţi, chiar şi dictaturile totalitare. Oricum, acest „consimţământ” nu trebuie să fie necesarmente sub forma unei promovări active şi sprijin Statului, ar putea fi pur şi simplu sub forma unei resemnări fără speranţă, cum ar fi acceptarea gogoaşei „nimic nu e la fel de sigur ca moartea şi impozitele.” Toate guvernele pot exista doar pentru că majoritatea, într-o formă sau alta, le acceptă ca cel puţin fiind inevitabile. Ei cred în înşelăciunea că, deşi guvernul poate fi rău că este totuşi un rău necesar, şi, prin urmare, nu pot concepe o alternativă mai bună. Dar, în cazul în care ar fi adevărat, atunci întregul mesaj a lui Isus Hristos este un sofism. Dar nu acesta este adevărul, există o alternativă: libertatea. Şi voi arăta că Isus ne-a îndrumat spre libertate, şi că libertatea şi mesajul lui Hristos sunt incompatibile cu guvernul.
Poate vă întrebaţi de unde am luat figura de „o zecime” în cele de mai sus dacă toate guvernele necesită acceptarea autorităţii lor de către majoritatea populaţiei. Din nou, motivul este că această acceptare nu trebuie să fie un sprijin activ ci doar o acceptare resemnată, aşa cum şi este de obicei. În cazul în care doar o zecime din populaţie ar crede cu tărie că guvernul ar fi el însuşi cel mai mare rău moral şi că ar exista o alternativă mai bună, ar fi suficient pentru a inversa cursul/ tendinţa. Din moment ce majoritatea oamenilor sunt adepţi şi acceptă fără spirit critic opiniile politice dominante, cei care nu acceptă status quo-ul şi care sunt capabili să formeze şi să articuleze o alternativă critică vor veni a fi în mod implicit liderii intelectuali atunci când regimurile populare suferă o criză şi oamenii începe să caute alternative. Dacă istoria guvernelor ne învaţă ceva, atuci este tocmai faptul că o astfel de criză este un fenomen obişnuit, guvernele prin natura lor tind spre instabilitate. În cazul în care s-ar întreba De ce atunci nu mai avem guvern?, aici va fi răspuns că aceasta se datorează faptului că nici o alternativă viabilă în schimbul autorităţii guvernamentale a fost articulată de o masă critică într-o astfel de criză, întrucât cei mai mulţi oameni de-a lungul istoriei au acceptat minciuna că guvernul este un rău necesar şi nu s-ar putea concepe o alternativă mai bună.
Acum, voi articula acea alternativă mai bună, cea pe care Hristos ne-o porunci. Voi arăta că Isus şi mesajul Lui e inevitabil anarhist. Deci să începem cu începutul.
* Publicat pentru prima dată la <http://anti-state.com> pe 19 decembrie 2001. Acesta fiind revizuit și extins aici pe 04 decembrie 2011. Permisiunea de a copia, a retipări şi/ sau a traduce acest articol fără a fi nevoie de cerere se acordă prin prezenta.
† Adresă email: < jrredford@yahoo.com >
[1] Ioan 8:32.
[2] Étienne de La Boétie, Discours sur la servitude volontaire; ou Contr’un, scris probabil în 1552 sau 1553, publicat pentru prima dată în întregime în 1576. Pentru o traducere în limba engleză de către Harry Kurz, cu o introducere a lui Murray N. Rothbard, a se vedea The Politics of Obedience: The Discourse of Voluntary Servitude (New York: Free Life Editions, 1975) < http://mises.org/rothbard/boetie.pdf >, < http://webcitation.org/62VdsStM1 >.